Copilăria și tinerețea sunt de obicei, perioade ale vieții, când aceasta pulsează cu putere bucuria și iubirea în toată ființa noastră. Dar, când încă de la venirea pe lume sau din pruncie ești confruntat cu aprige lovituri sufletești, care te pot schilodi pentru tot restul vieții, povești ca „Taina inimii”, îți deschid în suflet altfel de ochi, luminători de viață și dătători de sens. Prin ei, lumina răsfrântă peste pietrele de care te-ai zdrelit la suflet, le descoperă acestora valoarea de pietre prețioase, nestemate menite să-ți împodobească unicat sufletul.

Autoarea, Ileana Vasilescu, prezență remarcabilă în literatura creștină pentru copii de peste două decenii, a aprofundat darul de descoperitor al sensurilor profunde ale vieții, încât în „Taina inimii”, pune cu atâta gingășie degetul pe rana acesteia, că o vindecă și o transfigurează prin iubire.

Subiectul cărții, mai mult decât delicat: copii înfiați și părinți adoptivi, este atât de inteligent și drăgăstos abordat, încât descoperirea acestui adevăr dureros, cât mai curând cu putință, devine vindecător, împuternicitor și optimist: „Spune-i cât mai devreme că este înfiat… Va crește cu acest adevăr, iar adevărul zidește…”.