Pret:

Info:

Cartea despre care aș dori să schiţez câteva idei se intitulează „Admirabila tăcere. Jurnal 1968-1969″. Apărută la Humanitas și prefațată de Marius Vasileanu, în continuarea Jurnalului (1967-1968) editat de Eikon, ea are un conţinut bogat, dar firul ei roșu îl constituie preocuparea autorului de a da un sens creștin ideilor sale și de a da o mărturie creștină cu însăși viața sa. Ceea ce poate surprinde la un om ca profesorul Mironescu, om de știință deschis spre alte orizonturi ale cunoașterii, este înainte de toate valorizarea ascezei. Pentru el, asceza este „efortul susținut și deliberat de încorporare în miezul existenței personale a valorilor, a realităților religioase care dau un anumit stil, un anumit sens vieții, dinamicii personale interioare”. Este semnificativ faptul că nu socotea asceza o practică specifică monahului, ci o vedea necesară și mireanului, ba chiar credea că dialogul dintre monah și mirean poate fi constructiv pentru ambele părți. După Mironescu, asceza face parte dintr-un proces spiritual și prin ea noi, indiferent dacă suntem în mânăstire sau în lume, promovăm în noi înșine și în afara noastră un sens al vieții.

Autor: Alexandru Mironescu Categoria: Memorii Jurnal Editura: HUMANITAS Format: 200 x 130 mm Nr. pagini: 348